Mesajul Pãstorului...

 

 

pregătește-te omule!...

Articol preluat din "Programa Bisericii" - Noiembrie, 2017

Pregătirea este necesară în multe aspecte ale vieții firești, cât și a celei spirituale. După cum știm, multe lucruri se petrec după programul obișnuit al unei zile, și nu necesită o pregătire aparte. Altele, au nevoie de a fi pregătite mai dinainte, precum: călătoriile, întâlnirea cu medicul, primirea musafirilor, examenele, etc.

Pavel îi spunea lui Filimon în versetul 22: “Totodată, pregătește-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.” Lucrurile spirituale trebuie de asemenea pregătite. Amintim aici botezul: “Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.”(Matei 3:5, 6). Sfânta Scriptură enumeră și alte tipuri de pregătire spirituală ca de exemplu slujirea creștinului înaintea Cinei Domnului (Paștelui), sau a altor evenimente spirituale: “și, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățate de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21,22). Chiar însuși Dumnezeu pregătește lucruri pentru noi. În Matei 25:34, Domnul Isus zice: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărația care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. “Apoi, a precizat ucenicilor Săi: “În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14: 2,3). Duhul Sfânt a vorbit prin gura lui Pavel, astfel: “Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.“ (Efeseni 2:10). Am înțeles, că cea mai importantă pregătire trebuie să fie în vederea întâlnirii cu Dumnezeu, atunci când plecăm din lumea aceasta prin moarte. Aceasta are o deosebită importanță, deoarece moartea poate veni când nimeni nu se așteaptă, și odată închisă cartea vieții, nimeni și nimic nu poate face vreo modificare. 2 Corinteni 5:10 - “Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.“

Din momentul conceperii vieții omului în pântecele mamei sale, și odată cu apariția lui în lumea reală, el se poate întâlni cu moartea. Evrei 9:27 - “Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata...“ Despre moarte s-a vorbit prima dată în cartea Genesa capitolul 2:15-17 când Dumnezeu l-a avertizat pe Adam să nu mănânce din rodul pomului oprit. De atunci și până astăzi, moartea domnește peste noi. Există însă, moartea celor neprihăniți, precum și moartea celor răi.

Toți trecem, dar este importantă starea spirituală a omului înainte de a muri. Balaam își zicea în Numeri 23:10: “O, de aș muri de moartea celor neprihăniți, și sfârșitul meu să fie ca al lor!“ Moartea celor iubiți de Domnul este scumpă înaintea Lui, Psalmul (116:15). Ea poate să aibă loc într-un mod foarte liniștit precum a lui Iacov: “Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat duhul și a fost adăugat la poporul său.”(Geneza 49:33). Alteori, credincioșii au sfârșit viața ca martiri: “L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: ”Doamne Isuse, primește duhul meu!” Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: ”Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după aceste vorbe, a adormit.”- Fapte 7:58-60. “Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: ”Până când, Stăpâne, Tu, care ești Sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei.”Apocalipsa 9:9-11. Moartea poate fi anunțată de Dumnezeu, cum a fost a împăratului Ezechia (Isaia 38:1) sau să aibă loc prin surprindere: “căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.”- 2 Petru 1:14. Pavel, ca un om neprihănit, zicea: “În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.”- Romani 14:7-9. Ne rugăm bunului Dumnezeu pentru noi și toți cei dragi ai noștri, să ne ajute a trăi după voia Lui, și a sfârși cu moartea celor neprihăniți. ”Ei vor fi înviați și vor împărății cu Domnul.” - Apocalipsa 20:4

 

 

 

 

 Pastor,

 Corneliu Bîrsan...

 

                        Pentru a citii mai multe articole din ciclul "Mesajul Păstorului " vă rugăm să faceți click pe săgeată