““Nu vă temeţi de educarea lui Dumnezeu!” ”
Am citit această maximă de atâtea ori , dar niciodată aceste cuvinte nu mi-au sunat atât de adânci ca acum când scriu aceste gânduri. Să vorbești despre credință în vremuri bune, este un lucru; dar să vorbești despre credință în mijlocul unei pandemii mondiale, când parcă lucrurile au scăpat de sub control, nu este mai ușor sau mai greu, cred însă că este mult mai... eficient. Dacă am înțeles că Dumnezeu nu se schimbă, indiferent de evenimente, atunci nici credința noastră în El nu ar trebui să se schimbe. Dar ce înseamnă această trăire prin credință?.
Viața de credință înseamnă două lucruri: slujire si speranță; înseamnă trăire, viață pentru Dumnezeu învățând în fiecare zi ce mare Dumnezeu avem, și căpătând experiență cu Dumnezeu, la fel ca Enoh; și înseamnă și așteptări, sau cum le numește Cartea Evreilor: ”lucrurile nădăjduite”, sau lucrurile pe care Dumnezeu nădăjduim că le va face pentru noi. Textul următor din Habacuc 3:17-18 ne vorbește atât de mult despre trăirea prin credință de care avem nevoie astăzi: “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele. Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele …”
Când vedem că se apropie o zi cu probleme, imediat ne îngrijorăm. Cineva spunea că: ”o speranță în ajutor este bazată pe o frică sfântă”. Profetul Habacuc în rugăciunea lui se uită înapoi la experiențele pe care le-a avut înainte și își așează credința lui pe lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu pentru poporul evreu; și chiar dacă nu a fost ușor, nu numai că au trecut cu bine; nu numai că și-au revenit din starea în care au fost , dar în final au fost umpluți de o bucurie sfântă. Credința nu doar te ajută să treci cu bine prin furtună, ci te ajută să treci cu bucurie . Bucuria nu o ai pentru că în încercare nu ai pierdut nimic financiar; nu pentru că tu ai scăpat și nu te-ai îmbolnăvit. Această bucurie este bazată pe credința în faptul că atunci când toate încercările trec, singurul lucru pe care nu l-am pierdut este Dumnezeu. Expresia “eu tot mă voi bucura în Domnul” este impresionantă, sugestivă , pentru că vine în urma experiențelor pe care el le-a simțit și le-a văzut efectul. Este ca un strigăt de victorie asupra unui inamic pe care l-ai biruit. Dar strigătul acesta de bucurie este mai minunat, pentru că nu este strigătul unui om la care toate lucrurile îi merg bine, ci este al unui om care tocmai a trecut prin privațiuni de toate felurile. Este o bucurie chiar când nu ai motiv de bucurie, și nu este doar o bucurie, ci un strigăt de bucurie manifestată printr-o laudă ”eu tot mă voi bucura în Domnul”. Dar de unde vine această putere de a te bucura chiar și atunci când te rogi și răspunsul întârzie, iar condițiile vieții nu se schimbă?
Sursa bucuriei noastre nu este răspunsul la rugăciune. Bucuria noastră nu este că am fost protejați de un virus. Bucuria noastră nu depinde de ceea ce primim . Bucuria noastră este Domnul; este Dumnezeul care nu se schimbă. Bucuria noastră este Cel care are numele “Eu sunt cel ce sunt”, care este Dumnezeul mântuirii. Bucuria noastră este în numele lui Isus, pentru că Isus este salvarea și mîntuirea noastră. Bucuria noastră începe și se sfârșeste cu Dumnezeu. Fără El nu am putea vorbi de bucurie în mijlocul necazului. Numai Dumnezeu poate să te facă să vorbești despre bucurie înainte de a trece prin probleme, în timpul problemelor și după ce treci prin ele, pentru că bucuria ramâne în noi, deoarece Dumnezeu rămâne în noi. Iar omul în care este Dumnezeu, se contopește în bucuria care vine de la Dumnezeu. Suntem atât de umpluți de prezența lui Dumnezeu, încât această părtășie nu poate să fie întreruptă. Pavel vorbește atât de frumos în Romani 8:35 de forța acestei părtășii care nu poate fi distrusă: ”Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? Adică nimic nu poate să se interpună între noi și Dumnezeu și bucuria lui. ”Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele. ”
Să ne bucurăm în Dumnezeu care ne-a mântuit; în Isus care a suferit totul pentru noi, pentru ca să fie pururea lângă noi să ne ajute. El este Cel care ne dă tot ce avem nevoie, și nu numai ; El ne-a promis că ne va ține lângă El și ne va păstra pentru Împărăția Lui; să ne bucurăm în Domnul, în Cuvântul și promisiunile lui.
Trecem prin multe în viața aceasta; lipsuri, suferințe, pierderi de tot felul, înțelegând cât de nesigură este viața noastră. Am învățat cât de repede putem pierde siguranța zilei de mâine. Ca și credincioși, inima noastră trebuie să fie asigurată în ceva mult mai durabil, mai statornic decât lucrurile lumii acesteia. Soluția este Dumnezeu. Bucuria de a-l avea pe Dumnezeu de partea noastră, nu poate fi egalată de nimic. Bucuria de a ști că nimic nu se întâmplă fără știrea Lui, și că aceste lucruri ne sunt benefice pentru creșterea noastră în credință. Bucuria aceasta aduce speranță și siguranță în fața lucrurilor pe care nu le poți controla în viitor. Toate aceste lucruri se realizează numai în Dumnezeu.
“Domnul Dumnezeu este tăria mea…”
Daniel Meseșan
